Charles Baudelaire – Lamentările Unui Icar [Les Plaintes d’un Icare]

Cei ce iubesc femei de stradă
Sunt fericiți, s-au ghiftuit,
Dar eu sunt astăzi istovit,
C-am strâns în brațe nori grămadă.
Doar stelele ce ard fierbinte
În acest cer adânc de tot
Mă fac cu ochii arși să pot
De sori să îmi aduc aminte.
Degeaba-am vrut în spațiu-ajunge
Să caut capăt și mijloc;
Sub nu știu care ochi de foc
Simt aripa cum mi se frânge.
Și-arzând de-amor pentru splendoare,
Onoarea nu o voi avea
Abisul numele să-mi ia,
Ce îmi va fi mormânt sub soare.

Sensul versurilor

Piesa exprimă sentimentul de eșec și dezamăgire al unui Icar modern, care, în căutarea absolutului, se prăbușește. El regretă ambițiile sale și anticipează moartea ca pe o consecință inevitabilă a îndrăznelii sale.

Lasă un comentariu