În tine unu-și pune focul,
Natură! altul chinu-și pune
Ce-i pentru unu-ngropăciune
Pentru-altu-i viața și norocul.
O, Hermes tainic ce-n restriști
M-ajuți, dar teamă-n mine semeni,
Lui Midas tu mă faci asemeni,
Celui mai trist dintre-alchimiști.
Cu ajutorul ce mi-l dai
Fac fier din aur, iad din rai;
În giulgiul norilor din zare.
Descopăr un cadavru drag
Și pe cereștile ponoare
Clădesc un mare sarcofag.
Sensul versurilor
Piesa explorează transformarea durerii și a suferinței în ceva nou, dar cu un preț. Vorbește despre alchimia interioară prin care cineva poate transforma experiențele negative în ceva diferit, dar cu un sentiment persistent de tristețe și pierdere.