Te-am așteptat atent. Știam că vii
Ghicită printre nopți și galaxii.
Al meu ți-e trupul răsunând în mine
Ca o vioară-n pieptul cui o cântă,
Lumina scapă ca să ne îmbine
Iar vântul ca pe plante ne-nveșmânta
Și-alungă dintre noi singurătăți.
Scheletul ni-i același, împărțit
Parelnic, între două entități.
A fost o clipă-n care ne-am simțit
Chemările suind către izvoare
Ce azi sunt fluviu unic și unit.
Tu, gurii mele gura-i ești, și boare,
Cu ochii mei vezi cerul de cicoare
Iar palmele și-au locul pregătit
Din vreme: ale tale pe-al meu umăr,
A mea, căuș pe sânul tău rotund,
Cealaltă-ncinge coapsele domoale.
Cu tine-ncep și isprăvesc să număr.
În părul tău ca-n unde mă scufund,
Suntem topiți acelorași metale
Iar când ne-atingem în îmbrățișare
Același sunet naștem amândoi.
Venim din depărtări ce-au fost egale:
Acum înfrânte se-ntâlnesc în noi
Și lor le proiectăm aceeași zare.
Ne suntem unul altuia altoi,
Aceeași veghe ne-a sporit apoi
Unind același lut și-același cer
În două mlădiate verticale.
Nici zâmbet, nici cuvânt avem stingher:
Tu visu-mi spui iar eu tristeții tale
zâmbesc și-i râd: ne-au împărțit vecii
Dar astăzi, cer, pământ, și foc, și apă
Sunt ale unei vaste-mpărății
Unice. De aceea spre zenit
Când tu privești, privirea mea se-adapă
La pântecul pământului rănit
Pe care-l sap prin tine mai departe
Și un vulcan ne zguduie nainte
De-a ne lua zborul dintre lucruri moarte
Spre-un tânăr astru, care ne presimte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o legătură profundă și transformatoare între două suflete, o unire cosmică ce transcende timpul și spațiul. Ei se completează reciproc, formând o singură entitate puternică și unică, pregătită să se înalțe spre noi orizonturi.