Versuri corectate și adnotate
Azi, douăzeci și unu martie intră Berbeculîn echinox și cu capul său bărbătescbate în arbori și stânciiar tu, iubire, desprinzila loviturile sale vântul de iarnăde urechea ta înclinatăspre ultima mea vorbă. Pluteșteprima spumă pe plante, palidăaproape verde și nu refuzăavertismentul. Și vestea aleargăla pescărușii care se-ntâlnescprintre curcubeie: răsarscârțâindu-i graiulcu picăturile ce răsunăîn peșteri. Tu le … Citește mai mult
Acum cea mai înaltă zia echinoxului se trezi.Aur era și miere-n toate cele;pe fundul florilor greleadormeau bondarii, albinele,arborii își uitau rădăcinile,clătinându-se-n ceru-nsoritși-n apele c-un suflet liniștit.Nu se ridică dimineață din văiceață primăverii dintâi.Lumina biruise-n mii de feluri;în spic, în maci și-n bobul de nectarerau atinse minunate țeluri,și umbră nu cădea pe minutar.Câteodată, paseri obositede-o lungă … Citește mai mult
Te-am așteptat atent. Știam că viiGhicită printre nopți și galaxii.Al meu ți-e trupul răsunând în mineCa o vioară-n pieptul cui o cântă,Lumina scapă ca să ne îmbineIar vântul ca pe plante ne-nveșmântaȘi-alungă dintre noi singurătăți.Scheletul ni-i același, împărțitParelnic, între două entități.A fost o clipă-n care ne-am simțitChemările suind către izvoareCe azi sunt fluviu unic și … Citește mai mult
Anotimpuri îndrăgostite, însângerându-se surdîn noaptea de echinox,amintiriși ierburi văraticele regăsesc pe același pervaz de fereastrăîn casa veche a serdăreseiCândva, rostind versuri, aici,trăiam un echinox intim, hotarîntre adolescență și bărbăție,și, pentru o clipă,păream o statuie ciudată,despicată în două, pe neașteptate,din tălpi până-n creștet.O jumătate a trupuluise-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,în vreme ce umbra celeilaltecutreieră, învingătoare, … Citește mai mult
E vremea suavelor nerușinări ale naturii.Lângă o bucată de viață,lângă vreun ghiont costeliv de lumină,dintr-o datăse-ntâlnesc înfiorațiclăbucii pământuluicusenzualele revărsări ale munților.Naște atunci o clipă de culori și vaporozitate.Și-mbrățișarea aceea se cheamă copilărie,grâu sau miere.