De jur împrejur nălucire de ape,
răstoace rotunde și rotitoare
și glasul de îngeri răzbate aproape,
din care izvoare, din care izvoare..
Acuma din nou mă opresc la fântână,
am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,
un om rătăcit c-o pribeagă străină..
am duce-n adâncuri o viață bogată.
Acolo-s palaturi verzui și tăcute,
cu turnuri de apă, statui de rusalce,
făcliile ude și pletele ude,
verzuile plete de alge.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema amintirilor și a căutării unui sens mai profund în viață. Naratorul se află într-o stare contemplativă, reflectând asupra trecutului și asupra posibilității de a găsi bogăție spirituală în adâncurile sufletului și în conexiunea cu natura.