Mihai Ursachi

Mihai Ursachi – Spre Steaua Carnagiului

de

Treceam – câtă vreme – pe lângă limanuriPrin intermundii, tărâmuri inferme,Fără opriri la cereştile hanuri,Căci vai, călăream pe un vierme.„De ce, întrebai albiciosul meu cal,A trebuit să mă nasc pentru tine, iar tuPentru ce m-ai ales?” InfernalOndulându-şi spinarea, tăcu.„Pentru ce eşti atât de molâu, de docil,Pentru ce nu nechezi?” Şi simţindu-l că plânge,Cu pinteni adânci … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Solia

de

Eu sunt ambasadorul Melancoliei,și iată,mult prea duioasele mele scrisoride acreditare:.PRIMA SCRISOARE:.Noi, Padișahulîntregii Melancolii,Împărat al Singurătății de Sus și de Jos,stăpânitorabsolut al Regatului Dorși Prinț Senioral Tristeții,dăm știre la toți ca să fie cu luare amintecătre solia trimisului nostru numit Menestrel.Dată azi în cetatea Mâhnire.A DOUA SCRISOARE:.(Fiind scrisă în limba melancolică, cu caractere insesizabile, scrisoarea se … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Magie și Alcool

de

Magia și alcoolul viața-mi guvernează,pe care-am început-o studiind filosofia,anatomia, dreptul și, vai, teologia,dar negăsind în ele nici liniște, nici bază.Sacrificai Venerei și-am zis: oricum o fi ea,sublimă ori sordidă, în trupu-i se ascundemisterul fără nume și coapsele-i fecundeîn spasmul ca o moarte conferă veșnicia.Imperialul spirit mă are-n a sa pazăși nici o conștiință-i egală cu … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Flanela

de

Îți amintești desigur flanela violetă,flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasemîn cea mai frumoasă din serile noastre;despre care spuneai că îmi șadeca o armură de smalț, știi tu, în searacând ne porniserăm împovărați de garoafe și iasomiecătre Ierusalim… Când madam Zambilovicine-a dat câte două tartine (ca să avem pe drum)flanela pe care apoi am adus-ofluturând … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Eli, Eli…

de

Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuşi.Căci la picioarele sale nu au să plângăaducătoare de mir,şi nici un apostol nu-i va vesti mântuirea.În pânză eternă pe dânsul nu-l înfăşoarăşi nimeni n-au ars pentru el mirodeniişi smirnă.Părintele său îţi întoarce privirea în nouricând el, dându-şi sufletul, roagă iertare.O, sângele său picurând în ţărâna fierbinte,nu … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Vedenie în Burgul Gotic

de

Doamne, se pornise o ploaie, o vânătă ploaie de seară și noapteÎn burgul acela carpatic..Pădurile putrede se înecaseră în neguriȘi trăsnetul rău bântuia ca o groază.De la fereastra din turn mă uitam fără sinePrin cetina neagră, zidirile negre,Pierdusem cât mai e ceasul, cât mai e veacul..Și la lumina lungă a unui fulger mutVăzui, și căzui … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Parabola Urechii și a Numărătorului

de

Este o formă întortocheată din piatră. Un melc uriașsau o ureche imensă din piatră. Adâncă statorniciee în vuietul mării de plumb. Eu număr.Iată, picătura din nou se coboarăîn melcul de piatră. Nu-i grabăși nici osteneală. Urechea ascultă,cum încă un strop se adaugă mării. Așa s-a născut toatămarea;astfel se naște. O picăturăo datăla șaisprezece mii de … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Poemul de Purpură

de

VI. Jocul.Iubito, hai să ne jucămde-a Ildiko și de-a Attila.Acesta-i cortul meu de blăniîn care te-am adus cu sila.Dar jocul nu-i adevărat,vedem fantasme ca nebunii,a fost odată-un împărat..Nuntașii-aceștia nu sunt hunii.Iubite, oare pentru cee-atât de roșu acest fluviu?Și numele lui care e?Iubito, acesta e Danubiu.Iubite, oare frații meidorm liniștiți în roșii ape?Și oare tata e … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Din Reveriile Domnului R.

de

Când singuraticul domn R. a ajunsdin întâmplare în chiar apropiereadomnișoarei sensibile N., el i-a spus:„Mă bucur că existați, domnișoară”.La tăcerea mirată și indignată a ei, a răspuns:„Ați fi putut, mă gândesc, să nu existați”.Dar imediat, încercând să repare greșala, a spus,și de altfel aceasta-i era și convingerea fermă(pe care acum regreta s-o fi pus la-ndoială)„Vă … Citește mai mult