Moartea s-a suit pe casa noastră
pune țigla și cârpește fumul
zice aluatului trei vorbe și fudulul crede și se umflă
și vițelul abia fătat
îi linge
sare caldă din sudoarea palmei
și cimpoiul ce păstrează-n burtă răsuflarea
parcă se umple de-o mireasmă necântată încă
moartea s-a suit pe casa noastră
moartea s-a suit pe casa noastră
Sensul versurilor
The song depicts death as an ever-present force, subtly infiltrating everyday life and the domestic sphere. It uses surreal imagery to convey a sense of inevitability and the interconnectedness of life and death.