Istoria face levitație. Oraș a******.
Lucrurilor la primărie li s-a dat un alt nume.
Pușkin cu pantalonii săi albi va fi deportat
În Siberia literei, în postume.
Biserici învelite în ziare ca sticlele cu vin
sunt coborâte-n pivnițe degrabă.
Îngerul se va refugia-n chioșcul de vizavi-n
strugurii verzi pe taraba.
Exiști și tu ca buzunarele sfinților
(fiindcă sfinții nu au buzunare)
stai retras în tristețea părinților
alăptat de-o tristețe mai mare.
Cui să te plângi, când toată cavaleria
e strânsă-n curtea fabricii de zahăr?!
Salută și tu maiestuos mizeria
și râgâitul cult de mare mahăr.
Ține-ți și tu celulele-n dârlogi
fă-te și tu că hoitul nu miroase,
nu te-ntreba cei cu acești milogi
ce-i cu aceste ziduri fără case.
Trage cortina, Ezechiel. Sfârșit.
Război pierdut. Înger lăsat la vatră.
Experiența nu a reușit.
Omul e-un câine. Chiar dacă nu latră.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de dezamăgire profundă față de realitatea socială și politică, folosind imagini puternice și metafore pentru a critica ipocrizia și decăderea valorilor. Se simte un sentiment de neputință și resemnare în fața unui sistem corupt și a unei lumi în care omul și-a pierdut umanitatea.