Versuri corectate și adnotate
Popor, faceți loc! Trece-un călător!Un sfeșnic înainte și-un preot după dânsul;De săraci se duce un trist coșciug de lemn.Înfășurat în trențe, un corp este într-însul,Lacrimi sau doliu, tristarea nu-nsemn. –Cei mari, vă plecați! Trece-un cerșetor!.Bogaților, loc! Trece-un călător!Acel cerșetor care chiar ieri nu avea pâine,Clopotul răsună, că a ajuns la port:I-a-ncetat durerea și grija pentru … Citește mai mult
Istoria face levitație. Oraș a******.Lucrurilor la primărie li s-a dat un alt nume.Pușkin cu pantalonii săi albi va fi deportatÎn Siberia literei, în postume.Biserici învelite în ziare ca sticlele cu vinsunt coborâte-n pivnițe degrabă.Îngerul se va refugia-n chioșcul de vizavi-nstrugurii verzi pe taraba.Exiști și tu ca buzunarele sfinților(fiindcă sfinții nu au buzunare)stai retras în tristețea … Citește mai mult
Mai sunt pe lume încă proști,ca muștele-ntr-un vas cu miere.Să se deștepte cât de câtn-au cum, chiar dacă li s-ar cere.Prostul pe toți îi omenește,aleargă pentru toți de zor,prostul ca edecarul trage,prostul în toate-i salahor.Când dorm cu toții, el e treaz.Și zi și noapte-i de dârvală,se zbate, suferă, ajutăși drept simbrie – beșteleală.Prostește-i pururea timid,prostește … Citește mai mult
Cântă-mi cucușor pe luncăCă amarul mă usucăC-am umblat și n-am găsitLocușor de hodinit.Că de dorul cui știu euParcă-s pe tăciuni mereuȘi mă duc și mă tot ducDe-atâta foc mă usuc.Bat-te fecior de leleLacrimile-or să te speleM-oi ruga și-oi tot jeliCât oi fi și-oi mai trăi.Că-i vai și amar de fatăCe-o rămas nemăritatăSă-și crească pruncu-n covatăDe … Citește mai mult
La poartă.Vasilica din SocoliSuferă de șapte boli;Una-n suflet, trei în ea;Și-alte trei la bidinea,c-a făcut amor pe banicu lichele și golani.Blestemat să-i fie patul,c-a-mbolnăvit tot satul.Mi-a zis Leana lu’ Mateic-a văzut-o-n calea eiieri, și că era bătută –ochii-n lapte de cucută,sânii revărsați pe pântecde rușine, lung și trist –c-a avut-o însuși Crist.ianuarie 1955
Femeia ce se vinde n-o osândiţi nicicând.Nu ştii ce grea povară o va fi apăsând,De câte zile foamea izbeşte-n faţa-i suptă!Când cu virtutea vântul nenorocirii luptă,De câte ori, asemenea ei, femei învinse,Vom fi zărit, firave, cu braţele întinse,Precum zăreşti adesea pe-un ram că străluceşteUn strop de ploaie-n care tot cerul se-oglindeşte:Îl scutură copacul, el tremură, … Citește mai mult