Mi-e lira-n părăsire azvârlită
De când spre tine sufletu-mi s-abate,
Că n-am putut pe coarde numărate
Să cânt iubirea mea nemărginită.
Dar fruntea-mi, de privirea ta robită,
Sub jugu-i se revoltă și se zbate:
Ce vultur cu aripile tăiate
Nu-și geme soarta lui înlănțuită?.
În ochii tăi mi-am îngropat avântul, –
Deși, ca-n ei să nu-mi găsesc mormântul,
Mă lupt cu mine și cu voia sorții!..
…Și te iubesc cu-nfiorarea vagă
Pe care-o dă presentimentul morții…
Și te urăsc că-mi ești atât de dragă!..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un conflict interior profund, oscilând între iubire și ură față de persoana iubită. Sentimentele contradictorii sunt amplificate de presentimentul morții și de imposibilitatea de a exprima pe deplin intensitatea iubirii.