Nu-i fără de primejdii
figura ta divină
când sufletul vecină
își are moartea ce o simt că-apare.
De-aceea-i dau nădejdei,
dau arme înainte de plecare.
Dar larga-ți îndurare
mă adună-n mine,
deși sfârșitul vine,
nici răul viitor ce-mi stă în față:
nu-ți ia o zi ce ai deprins o viață.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa explorează fragilitatea vieții și apropierea morții, dar și puterea speranței și a credinței în fața inevitabilului. Vorbitorul găsește consolare în îndurarea divină, chiar și în momentele finale.