Bătrân și greu, de-aceea,
ca gruel către centru,
spre a mă-ntoarce-ntoarce pentru
eterna tihnă care stă-n Idee,
mi-ntinde cerul cheie.
Amor o răsucește
și drepților deschide pieptul ei;
stricarea o încheie,
mă-nalță îngerește,
bătrân și slab la rari și semizei.
I-s date-astei femei
dulci grații unice, de-așa valoare,
că viață-și dă cine pentru ea moare.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa explorează tema îmbătrânirii și a apropierii de moarte, văzute ca o întoarcere spre o stare de tihna eternă. Iubirea divină este prezentată ca o forță ce deschide calea spre această transformare, iar sacrificiul suprem este văzut ca o cale spre grație.