Mihai Eminescu – Lebăda

Când printre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritmu-ușor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor;
Aripele-i albe în raza cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde
O barcă de vânt.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

Sensul versurilor

Poezia descrie imaginea grațioasă a unei lebede pe un lac, subliniind frumusețea și melancolia naturii. Lebăda devine un simbol al dorului și al armoniei cu mediul înconjurător.

Lasă un comentariu