Primăvara-n pădure văzui
cum trecea Dumnezeu cu cetele lui,
și-aprindea în fiecare mugur un fir
de lumină, ca un safir.
Plecarea sevelor murmurătoare
și-ntâlnirea lor cu puterea din soare;
într-o dimineață, după zăpadă,
fiecare frunză-ncepea să vadă.
Apoi orice lucru părea
plin de rouă și sărutat de stea,
în noaptea care ne ținea ca pe toate
plantele nenflorite, neclintate.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și sacralitatea naturii primăvara, văzând în renașterea vegetației o manifestare a divinității. Este un imn închinat miracolului vieții și conexiunii dintre om și univers.