Toate le-aud
Și-auzul încă mi-i crud.
Clopotul sângelui molatec, rotund
ține veștile care nu mai pătrund.
Ține veștile de la stea,
să n-ajungă în inima mea.
Ține veștile de la șerpii de casă,
Și-n amiaza cuprinsă mă lasă
să cad și s-adorm profund,
clopotul sângelui molatec, rotund.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema izolării senzoriale și emoționale, sugerând o barieră care împiedică percepția completă a realității și a mesajelor din exterior. Eul liric se simte deconectat, lăsat să cadă într-o stare de somn profund.