Învelișul tău
Ca o pasăre în cuibul inimii.
În râuri de sânge te scalzi
Și zbori prin vârful degetelor mele.
Când pleci
Corpul regăsește infinita lui greutate
Și peisajul deschis, beant,
Înseamnă lipsa ta.
Cu mâini adânci ca niște panere
Mă scoți din oceanul somnului
Și capul îmi sună ca o scoică.
Tu piatră aruncată în lac
Tu cerc de apă părăsindu-te
Poate că așteptându-te va învia
Cadavrul unui cuvânt
Și el cu lanterna lui oarbă mă va plimba
Prin noapte.
Părul tău va fi întunericul ei
Și eu mă voi cufunda în umbre.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of longing and loss after the departure of a loved one. It uses vivid imagery to convey the feeling of emptiness and the search for meaning in the darkness left behind.