Max Blecher – Poem
Învelișul tăuCa o pasăre în cuibul inimii.În râuri de sânge te scalziȘi zbori prin vârful degetelor mele.Când pleciCorpul regăsește infinita lui greutateȘi peisajul deschis, beant,Înseamnă lipsa ta.Cu mâini adânci ca niște panereMă scoți din oceanul somnuluiȘi capul îmi sună ca o scoică.Tu piatră aruncată în lacTu cerc de apă părăsindu-tePoate că așteptându-te va înviaCadavrul unui … Citește mai mult