Au venit peste mine „Furiile”
Spumegând de mânie.
Da, l-au părăsit pe Oreste
Pe care-l gâtuiau de mii de ani
Și m-au apucat pe mine de gât.
„Unde este Agamemnon?” m-au întrebat.
(Îl căutau pe Agamemnon
Și m-au înhățat pe mine).
„Sunt Menelaos!” le spun. Menelaos.
Și sunt mort de secole.
„Menelaos?” strigară ele mai furioase.
Atunci ești și mai vinovat!
Fiindcă, dacă Elena,
Așa cum se spune, era frumoasă,
Și dacă tu, așa cum spui, ești Menelaos,
Atunci pentru ea trebuie să mori!
Nu pentru că ai pierdut bătălia,
Nici pentru că ai irosit viața,
Ci pentru că ai pierdut Frumusețea!
– Atunci am să vă dezvălui și eu
Un secret pe care îl păstrez
De mii de ani: Ascultați!
Frumoasa Elena
Nu era pic de frumoasă.
Frumoasă era – doar – povestea
Despre „Frumoasa Elena”.
Versiune românească de Menelaos Ludemis
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că frumusețea este o construcție socială, o poveste mai degrabă decât o realitate. Menelaos, confruntat cu furia pentru pierderea Elenei, dezvăluie că frumusețea ei era doar o iluzie, o poveste perpetuată de-a lungul timpului.