Luați, domnilor! Păsări ale cerului, domnilor!
(Păsări de colivie, domnilor!)
Păsări vorbitoare, domnilor!
(Păsări în închisoare, domnilor!)
Păsări cântătoare, domnilor!
(Păsări bocitoare, domnilor!)
Aici Vânzătorul de păsări, domnilor!
(Aici călăul de păsări, domnilor!).
Ne-a luat și astăzi auzul
Veselul nostru vânzător.
Cu o șapcă veche, găurită
Cu o colivie nouă, bine zăvorâtă,
Cu înfățișarea unui sfânt degradat
Și cu vocea unui fost barcagiu
Ne-a luat și astăzi auzul
Nobilul nostru vânzător de păsări.
– Hei, vânzătorule!
– La ordinele dumneavoastră, domnule!
– Cu cât le dai pe cele prinse?
– O sută de drahme, cu colivie cu tot!
– Și pe cele libere cu cât?
– Ai înnebunit, domnule?.
Versiune românească de Menelaos Ludemis
Sensul versurilor
Piesa descrie un vânzător de păsări, aparent nobil, care vinde păsări captive. Versurile sugerează o reflecție asupra libertății și a captivității, cu o nuanță de melancolie și poate o critică subtilă a comerțului cu ființe vii.