Prins sub gheață.
Nu știu cum să trăiesc prin iadul acesta.
Trezit, sunt încă închis în această carapace.
Am sufletul înghețat, înghețat complet.
Sparge gheața, căci nu mai pot suporta.
Îngheț.
Nu mă mai pot mișca.
Strig.
Iar tu nu mă auzi.
Mor pentru a trăi.
Plâng.
Sunt prins sub gheață.
Cristalizat sunt, în timp ce stau aici odihnindu-mă.
Ochii-mi de sticlă privesc moartea în ochi.
Din somnul greu m-am trezit.
Nimeni nu știe, nimeni nu aude ce spun.
Strig din tot sufletul.
Soarta, mistificată.
Iadul, pentru totdeauna.
Nu există scăpare din această stare nenorocită.
Ce e asta? Am fost lovit de soartă.
Sunt legat strâns, nu mă pot mișca, nu pot scăpa.
Moartea m-a cuprins în brațe bine.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a fi captiv și neajutorat, prins într-o situație din care nu există scăpare. Vorbitorul se simte înghețat emoțional și fizic, incapabil să se miște sau să fie auzit, în timp ce moartea îl cuprinde.