Da – râul este tot aici. Dar azi
nu mai desparte, înspumat și-n tropot,
văzduhul vetrei tale-mpuns de brazi
de văile Tărâmului cu Clopot.
Ai vrut s-arunci peste talazul lui
nu numai ochii. Uite: podu-i gata.
Un arc invers stă-n apele verzui,
iar lângă stâlpi zac sapa și lopata.
De dincolo, până acuma, nici
măcar un sunet n-a răzbit încoace:
cădeau în râu, fără s-ajungă-aici,
cum cade poama după ce se coace.
Ei, haide, ce aștepți? Fă primul pas.
Și totuși – n-ai curaj. Oare-i mai bine
să stai pe pod, nălucă de pripas,
până ce vine dangătul la tine?..
Sensul versurilor
Poezia explorează tema trecerii timpului și a regretelor. Naratorul reflectă asupra unei oportunități pierdute de a traversa un "râu" metaforic, simbolizând o schimbare sau o inițiere, și se întreabă dacă este mai bine să rămână în starea actuală, așteptând inevitabilul.