Lucrurile prea convingătoare stau
ca-mpietrite: totul le sperie. O
linişte se-ncoronează-n arborii
prăfuiţi. Pe vrăbii le apucă iar
nebunia zborului. Un vânt urgisit
derutează dâra melcilor, se aud
frunzarele foşnind ca nişte zdrenţe.
Obrajii păpuşilor se spălăcesc
în memorie. Împleticindu-se
trece furnizorul de doctrine vechi.
Unul dintre noi adoarme. Pajiştea
permite ierburilor să-şi expună
tulpina galbenă. Se produce o
imensă confuzie printre îngeri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă statică și contemplativă, în care elemente ale naturii și obiecte cotidiene sunt învăluite într-o atmosferă de liniște apăsătoare și melancolie. Versurile sugerează o reflecție asupra efemerității și a transformărilor subtile care au loc în jurul nostru.