E un altul.
Un marinar bâlbâit îl dăduse bătrânei care-l vându. Stă acolo pe palier lângă lucarnă, unde bate în negru pâcla tulbure a zilei ca mâzga ulițelor.
Cu un dublu strigăt, noaptea, el te salută, Crusoe, când urci din gropile curții și împingi ușa gangului și ridici în mâini astrul precar al lămpii. Își întoarce capul spre a-și întoarce privirea. Omule cu lampa! Ce vrei de la el?…
Privești ochiul rotund sub polenul uscat al pleoapei; privești cercul de-al doilea, un inel de sevă moartă. Și pana bolnavă cade-n mustul de găinaț.
O, mizerie! Lampa suflă și pasărea dă un țipăt.
Sensul versurilor
Piesa descrie un papagal captiv, simbol al unei existențe degradate și solitare. Imaginea păsării este asociată cu mizeria și cu o stare de decădere, accentuând sentimentul de nefericire și alienare.