Și cum am putea să cântăm?
Cu piciorul străin deasupra inimii,
Printre morții abandonați în piețe
Pe iarba tare de gheață, la plâns
Din mielul copiilor, până la urletul negru
A mamei care a mers să-și întâlnească fiul
Răstignit pe polul telegrafic?
Pentru ramurile sălbatice, prin vot,
Chiar și harpele noastre erau atârnate,
Se mișcau ușor în vântul trist.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și pierderea suferită într-un context de opresiune și moarte. Imaginea fiului răstignit simbolizează sacrificiul și suferința extremă, iar imposibilitatea de a cânta reflectă o stare de disperare și neputință.