Salvatore Quasimodo – La Ramurile Sălbatice
Și cum am putea să cântăm?Cu piciorul străin deasupra inimii,Printre morții abandonați în piețePe iarba tare de gheață, la plânsDin mielul copiilor, până la urletul negruA mamei care a mers să-și întâlnească fiulRăstignit pe polul telegrafic?Pentru ramurile sălbatice, prin vot,Chiar și harpele noastre erau atârnate,Se mișcau ușor în vântul trist.