Sus e un pin răsucit;
stă și-ascultă cu atenție abisul
cu tulpina ca o arbaletă.
Refugiu de păsări nocturne,
la ora cea mai înaltă răsună
de o rapidă batere de aripi.
Și inima mea are un cuib al ei
suspendat în întuneric, un glas;
stă și ea în ascultare, noaptea.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema refugiului interior și a introspecției, folosind imagini din natură pentru a reflecta starea emoțională a naratorului. Inima este prezentată ca un cuib suspendat în întuneric, ascultând în tăcere, similar cu păsările nocturne.