Fiecare stă singur pe inima pământului
atins de o rază de soare:
și deodată e seară.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra singurătății umane și a efemerității vieții, surprinse în imaginea unei raze de soare care se transformă rapid în seară. Sugerează o meditație asupra condiției umane și a locului omului în univers.