O altă oră care cade:
O coajă de banane deschisă-n stea
El trăiește pe râu. Tunetul
Unui concasor care zdrobește pietrele
Pe malul mării, lângă bărci inerte,
nisipul galben care se revarsă;
iar moartea aridă merită
Mă prefac că sunt lumină
în fiecare zi ca nu-i a mea.
Moartea coboară din caravane înalte
de sânge în ceață,
lămpile ating pavajul.
Între căi lungi
frunzele negre se îngrămădesc
într-un semn de vânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de alienare și deznădejde într-un oraș străin, unde moartea și ariditatea sufocă orice speranță. Vorbitorul se preface că este lumină, încercând să supraviețuiască într-un mediu ostil și apăsător.