Dă-mi ziua mea;
ca să-mi caut încă
un chip de ani întregi ațipit
ca o adâncitură de ape
să-l readucă în transparență,
și eu să-mi plâng dragostea de mine însumi.
Umblu pe inima ta,
și este o regăsire de aștri
în arhipelaguri de insomnie,
noapte, mie fraterni
fosilă ieșită dintr-un val obosit;
o încovoiere de orbite secrete
unde suntem înfipți
cu stâncile și iarba.
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția și căutarea de sine prin metafore poetice. Vorbitorul își dorește să-și recupereze o parte pierdută din sine și să-și accepte trecutul, găsind consolare în propria sa ființă.