Voi frati-câini și voi surori cățele,
sunt și eu de oameni prigonit.
Nu vreau ale corbilor vintrele,
iepele-corăbii n-am vroit.
Vreau de oameni să-mi despart ursita,
Vreau ca voi să pier și să apun,
Decât să salți lumea cu iubita,
Da cu piatra-n cel dintai nebun.
Voi cânta cu toată-nsuflețirea
Caprele și iepurii firești.
Dacă ai de ce-ți stârni mâhnirea,
Ai atunci de ce și să zâmbești.
Să priceapă totul pentru alții
E venit poetul pe pământ.
E venit să simtă-aceste treceri
Să sărute vaci ce bat talangi.
Mai adânc ale cântării seceri!
Cerne flori, tu, soare, de pe crengi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și prigonire, căutând refugiu în natură și în lumea animalelor. Poetul își asumă rolul de intermediar, transmițând emoții și percepții profunde, chiar și prin imagini simple, rurale.