A exista,
înseamnă a muri câte puțin,
cu fiecare stea căzătoare de simțire,
care frângea sufletul Luminii Divine,
căzând în negura renașterii,
fără răspuns,
al morții cerului cuvintelor
care ne-au călăuzit,
fiecăruia dintre noi,
sufletul.
A exista,
înainte de toate bunele și relele lumii,
care au nins peste tine,
troienindu-te cu păcate,
nu înseamnă nicidecum,
a trăi cu adevărat,
adevărul sfinților scurs din sângele
stramoșilor tăi,
la ceas de judecată,
al Destinului.
A exista,
înseamnă,
a muri.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că existența este strâns legată de moarte, sugerând că fiecare experiență și simțire ne apropie de final. Versurile reflectă asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții, punând sub semnul întrebării sensul adevăratei trăiri.