Nu, servitor, n-aprindeți lămpile! Oaspeții mei
Sfârșiți de oboseală-au adormit.
Sunt palizi, reci, absenți ca zei.
O, nu aprindeți! Zeii se-ntorc în infinit!
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă de somn etern și odihnă, sugerând că oaspeții, comparați cu zei, au găsit liniștea în moarte. Refuzul de a aprinde lămpile simbolizează dorința de a păstra această stare de repaus și de a nu întrerupe călătoria zeilor în infinit.