Ziua deschide mâna
Trei nori
Și-aceste câteva cuvinte.
În zori născarea-și caută chemarea
Peste-adormite trunchiuri lumina scânteiază
Și galopează munții pe țărmul lung al mării
Cu pinteni, soarele pe ape se coboară
Se opintește piatra și sparge limpezimi
Marea trufașă crește pân’ la piciorul zării
Pământu-i amețit de iminențele sculpturii
Lumea-și ridică fruntea ce-i încă dezgolită
O piatră șlefuită și fină pentru-a grava un cântec
Își despletește lumina un evantai de nume
Există zorii unui imn aidoma unui copac
Există vântul, și-n vânt chemări frumoase.
Semillas para un himno.
El día abre la mano
Tres nubes
Y estas pocas palabras.
Al alba busca su nombre lo naciente
Sobre los troncos soñolientos centellea la luz
Galopan las montañas a la orilla del mar
El sol entra en las aguas con espuelas
La piedra embiste y rompe claridades
El mar se obstina y crece al pie del horizonte
Tierra confusa inminencia de escultura
El mundo alza la frente aún desnuda
Piedra pulida y lisa para grabar un canto
La luz despliega su abanico de nombres
Hay un comienzo de himno como un árbol
Hay el viento y nombres hermosos en el viento
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de inspirație și creație, asemănând nașterea unui imn cu forțele naturii. Este un poem despre potențialul latent și frumusețea care se dezvăluie încet, dar sigur.