Mi-a intrat un copac în mâini,
Seva a urcat în membre,
Copacul a crescut în pieptul meu –
Aplecate,
Ramurile ies din mine ca niște brațe.
Exiști, copac;
Exiști, mușchi verde;
Existați, viorele cu vântul deasupra voastră.
Ești un copil – înalt, înalt –
Și toate acestea pentru lume-s o aiureală.
Sensul versurilor
Piesa explorează o transformare interioară profundă, folosind metafora unui copac care crește în interiorul eului. Această transformare este văzută ca o conexiune cu natura și o reîntoarcere la starea de copil, dar și ca ceva greu de înțeles pentru ceilalți.