Stephan Roll – Arborele Spontan
I.Din lună n-a rămas decât un singur pas de-al tăuși într-o draperie de flăcări părul, pădurea te viseazăstea verticală, noaptea pierdută în oglindă, semn răuîn bufnițe ca-n cești umbra se-nspumeazăpe masa acestei nopți lumina își dezbracă mănușile:criniiși-n stejarii grei ca-n colivii atlețiidar din loc în loccapul tău e un bloc de focși un bec al … Citește mai mult