Un sumbru val nepătruns
De orgoliu nesfârșit și ascuns –
Un mister și un vis în stele
Ar părea zorile vieții mele;
Dar, vă spun, acest vis închide
Gândurile tumultuoase, lucide,
Ale ființelor care au fost.
Le-ar fi văzut, poate, mintea mea prost,
De le-aș fi lăsat să treacă ușor,
Privindu-le cu un ochi visător!
Fie ca nimeni să nu moștenească
Această viziune nepământească,
Pe care-aș fi vrut s-o-mblânzesc,
În spiritul meu s-o vrăjesc:
Speranța îmi strălucea la urmă
Dar, ca timpul luminos, toate se curmă,
Iar odihna mea pe-acest pământ,
Scotând un suspin, se duse în vânt;
Deci nu-mi mai pasă dacă pieri
Cu vreun gând pe care-l iubii.
Sensul versurilor
Piesa explorează un sentiment profund de melancolie și deziluzie. Vorbitorul reflectă asupra unei viziuni întunecate și a gândurilor tumultuoase, exprimând o resemnare față de pierderea și efemeritatea vieții.