Edward Hirsch – Pajiștile cu Asfodel

Visam că am văzut umbrele noastre lipsite de sânge
mișcându-se printre mai puțin distinșii morți
în Pajiștile cu asfodel, un ținut din Hades,
rezervat celor ce nu-s nici buni
nici răi, sufletelor lipsite de țeluri,
și am turnat libații de sânge.
Înainte să mă transform într-o furie în fața lui Minos
și să urlu despre trecutul pe care l-am îndurat
împreună, neobișnuitelor noastre clipe de grație,
cei dragi, morțile la care-am asistat,
munca-nfăptuită, vrăjile disperate
pe care le-am rostit pentru copilașul nostru,
dar zeul era indiferent la ofertele noastre,
iar apoi m-am trezit cu tine în brațe.

Sensul versurilor

Piesa explorează amintiri dintr-o viață trecută sau dintr-o stare onirică, unde naratorul își amintește de pierderi, eforturi și disperare, toate petrecute într-un tărâm mitologic. În ciuda acestor experiențe dureroase, găsește consolare în brațele unei persoane dragi.

Lasă un comentariu