Tatăl meu îndărătnic, solipsist, curajos
și-a târâit picioarele de-a lungul camerei de zi
spre scaunul său obișnuit din colțul îndepărtat,
unde mama mea l-a învelit cu o pătură,
iar el imediat a dormit și s-a trezit mai
târziu fără să știe unde se află.
Era Peirithous alunecând în infern
prin poarta deschisă la Taenarum
spre-a o răpi pe Persephona, regina morții.
Însă Hades, cel nevăzut, l-a convins
să ia loc în scaunul lui Lethe,
negrul tron din piatră al Uitării,
unde-a uitat de ce pătrunsese-n Iad
și nu și-a mai găsit drumul înapoi către cei vii.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema uitării și a morții prin intermediul unei metafore mitologice. Tatăl, simbol al unei figuri puternice, este prins într-o stare de confuzie și uitare, similar cu Peirithous în Infern, pierzându-și identitatea și drumul înapoi la viață.