Sunt cel ce nu ascult deși aud — că întorcându-mi ochii spre iubire voi câștiga doar umbră.
Sacru, sacru fie cuvântul repetat mereu legat de ceea ce e jertfă.
Sânul tău, zeiță mea, deși pierdut, e luna.
Poteci de raze arată și acelor ce-ntunecă pământul și încearcă să ne prefacă-n capete de lup, neputincioase să-și rotească ochii.
Eu trec prin bezna ce pe veci îmi fură veșmântul meu de naiuri străvezii și tai nelegiuitul întuneric cu sânul astrului meu: sacru, sacru.
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta dintre lumină și întuneric, sacrificiul personal și transformarea prin iubire. Vorbitorul se confruntă cu forțe întunecate, dar găsește putere în sacralitate și în legătura cu divinitatea.