Crinul roșu-ntr-o zi
de rădăcini prinse în inima ta
de douăzeci de ani (lucea ecluza
′ntre site de nisip, se adânceau
cu-un salt lucioase cârtițe prin stuf
iar ploaia o-nvingeau turnuri și flamuri,
și-un fericit transplant sub soare nou,
tu neștiind, se împlini);
crinul roșu deja sacrificat
pe-ndepărtate culmi
viscului ce eșarfa ți-o lovește
și mâinile, cu-un ger incoruptibil –
floare de șanț ce ți se va deschide
peste solemne maluri unde zvonul
timpului nu mai ostenește… să izbească
harfa celestă, moartea s-o împrietenească.
Sensul versurilor
The poem speaks of a red lily, deeply rooted in someone's heart, that is ultimately sacrificed. It explores themes of time, mortality, and the acceptance of death, suggesting a bittersweet acceptance of life's transience.