Eugenio Montale – Motete II (7)

Gușterul de se-aruncă
sub marea biciuială

din miriști –.
voia când gâlgâie
și se afundă-n saltul
făcut de stâncă –.
tunul dat de la amiazi
ca inima-ți mai surd

și cronometrul dacă
pornește și n-aud –.
……………………………..
și-apoi? Străfulgerări fugare
zadarnic pot să vă prefacă
′n ceva bogat și straniu. Avea alte tipare.

Sensul versurilor

Piesa descrie un peisaj dezolant și o stare de melancolie profundă, sugerând trecerea implacabilă a timpului și incapacitatea de a schimba cursul evenimentelor. Imaginile puternice ale naturii contrastează cu sentimentul de neputință și resemnare.

Lasă un comentariu