Un alb hulub m-a coborât din stele
sub vârfuri unde cerul se-ncuibează.
Zori și lumini atârnă; soarele l-am iubit,
culoarea mierii, acum bruniu-l vreau,
vreau focul ce mocnește, acest mormânt
care nu zboară, privirea-ți ce sfidează.
Sensul versurilor
Piesa explorează o tranziție de la o stare de puritate și lumină (reprezentată de porumbel și soare) către o stare mai întunecată și pământească. Vorbitorul își exprimă dorința de a renunța la trecut și de a îmbrățișa o nouă realitate, chiar dacă aceasta implică un sentiment de pierdere și confruntare.