Iată semnul; nervuri
pe auritul zid:
un palmier crestat
și ars de-a aurorei scânteiere.
Pasul care provine
din munți, așa ușor,
viața ta-i, nu e plușat de nea, nu piere:
sângele-i de-al tău, curgând acum în mine.
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura profundă cu natura și cu moștenirea ancestrală. Imaginea sângelui care curge sugerează o conexiune vitală și continuă cu trecutul și cu identitatea personală.