Eugenio Montale – Motete II (6)
Iată semnul; nervuripe auritul zid:un palmier crestatși ars de-a aurorei scânteiere.Pasul care provinedin munți, așa ușor,viața ta-i, nu e plușat de nea, nu piere:sângele-i de-al tău, curgând acum în mine.
Versuri corectate și adnotate
Iată semnul; nervuripe auritul zid:un palmier crestatși ars de-a aurorei scânteiere.Pasul care provinedin munți, așa ușor,viața ta-i, nu e plușat de nea, nu piere:sângele-i de-al tău, curgând acum în mine.