O virtute a celor mari e că sunt surzi
la tot mult-puținul care nu îi privește.
Neglijându-i pe-nfometați și oprimați,
oarecum străini de interesele noastre,
ați împărțit Spiritul în patru felii
pe care altcineva l-a plămădit într-una: de unde pică răzbunări
în turma de yesmeni profesioniști.
Trăiți în pace pe vecie: ați fost
drept fără s-o știți, fără s-o vreți.
Spiritul nu e-n cărți, ați știut-o,
și nu se găsește nici în viață și desigur nici
în cealaltă viață. Firea sa rămâne
deoparte. Nu cunoaște traiul
(îl simte), ba chiar ar vrea să facă parte din el
însă nimic nu-i e posibil datorită evidentei
contradicții ce n-o îngăduie.
Sensul versurilor
Piesa critică distanțarea filozofilor de problemele reale ale societății, sugerând că adevărata esență a spiritului nu se găsește în cărți sau în viața de zi cu zi, ci într-o sferă separată, inaccesibilă. Aceasta explorează conflictul dintre idealurile filozofice și realitățile lumești.