Eugenio Montale – Balconul

Părea un joc ușor
să schimb în nimic spațiul
mie deschis, în vagă plictiseală,
certul tău de foc.
Am unit azi cu acest gol
orice motiv mai târziu
pe asprul nimic răsare
neliniștea de a mă vrea viu.
Viața când dă lumină
e singura care ni se arată.
Spre ea mă întorc de la această
fereastră care rămâne-ntunecată.

Sensul versurilor

Piesa exprimă o stare de reflecție asupra vieții și a golului interior. Perspectiva este una melancolică, privind spre viață dintr-o fereastră întunecată, căutând lumina și sensul.

Lasă un comentariu