Eugenio Montale – Balconul
Părea un joc ușorsă schimb în nimic spațiulmie deschis, în vagă plictiseală,certul tău de foc.Am unit azi cu acest golorice motiv mai târziupe asprul nimic răsareneliniștea de a mă vrea viu.Viața când dă luminăe singura care ni se arată.Spre ea mă întorc de la aceastăfereastră care rămâne-ntunecată.