Ciuperca-i Elful Plantelor –
Pe seară, nu-i deloc –
Se-oprește-n zori într-o colibă
Cu Trufe – stă pe loc –.
Că pentru veci – dar Cariera
Nici cât Popasul ține
Al unui Melc, și nici cât zborul
Grăuntei de Neghină –.
E Scamatorul Vegetal –
Sămânța de-Alibiuri –
Că o Himeră-antedatează
Că o Himeră – piere –.
Și Ierbii – simt – că i-ar plăcea
Să fi făcut să piară
Lăstarul ce s-a strecurat
Prin circumspecta Vară.
De-ar fi Natura schimbătoare
Așa de s-ar dori –
Ciuperca însăși, a Naturii
Apostazie-ar fi!.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a existenței, folosind imaginea ciupercii ca simbol al unei vieți scurte și al transformării. Se reflectă asupra dorinței de schimbare și asupra ideii că natura însăși poate fi supusă apostaziei.