Ce mirat privește căprioara
vânătorul căzut pe mușchiul moale!
Înclinând coroana grea de coarne,
vede cum mustește sângele-n rană.
Sângera și-asemenea fapturi?
Raul poate ca și noi să moară?
Poate și el zacea, holbându-și ochii
plini de întrebări și de spaimă?
Unde-i e puterea, când el însuși
cade ca și noi, cei fără arme,
și-i cuprins de frică și de-aceeași
enigmă în privirea sa frântă?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra mortalității și vulnerabilității, chiar și a celor care dețin putere. Căprioara, martoră la căderea vânătorului, pare să înțeleagă fragilitatea vieții și egalitatea în fața morții.