Lacul tremură în roate,
Formele treptat învie:
Phoebe tremură pe toate
Răsărirea ei târzie.
Ce artist, ce geniu faur
Smulse clipei trecătoare
Luna, idolul de aur
Al perechilor în floare?
Ca o sufletească mană
Zboară străluciri sub astre, –
Dar în van aştern sub pană
Visul nopţilor albastre –.
De rămâi viaţa toată
Singură, urând iubirea,
N-ai să înţelegi vreodată
Cât e de frumoasă firea.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea nopții de vară și a naturii, reflectând asupra iubirii și a înțelegerii profunde a vieții. Vorbește despre incapacitatea de a percepe frumusețea vieții dacă trăiești în singurătate și ură.